Băcioi.md

Introducere	Scurt istoric
Puţin din geografie	Starea ecologică

Introducere

Dacă vrei să contemplezi, să vezi aievea frumuseţea acestui sat vechi, răzăşesc,e destul să urci pe colina Cornişor, şi atunci ţi se va deschide o adevărată panoramă de la care nu-ţi poţi lua ochii.Ea ţi se cristalizează în memorie, în suflet adînc, şi oriunde te vei afla, oricît de departe vei fi, amintindu-ţide vatră, o revezi, e cu tine, ea te cheamă la casa părintească, la rădăcinile bătrînului stejar strămoşesc al vestitului Baci (de unde, se vede, îi vine şi numele). Băcioiul e aşezat pe 7 coline (ca şi Roma sau Chişinău): Cornişor, Frumuşica-Oana, Hlobeni, Hamzău, Maluşteni, Sîleşteni, Străistieni. Satul e inundat de umbra arborilor şi pomilor fructiferi, casele-s înfăşate în viţa de vie împodobită cu struguri mustoşi de chihlimbar, poleiţi cu giulgiu argintiu de brumă, cu biserică frumoasă, şcoli în parte Măluştenilor, cu peste 400 fîntîni cu apă cristalină, cu răstigniri pe la răscruci de drumuri, cu străzi asfaltate, cu copii zglobii şi zgomotoşi, cu bătrîni gîrboviţi de povara vremii, cu oameni harnici, frumoşi, veseli şi binevoitori, ce cu mîinile lor neobosite, cu sudoarea frunţii în timp de mai bine de jumătate de mileniu au construit un sat mare, frumos şi loc bogat, cu tradiţii şi obiceiuri minunate. Fiecare localitate – fie oraş, sat, mare sau mic, chiar şi o colină, un izvor, îşi are istoria sa, -- istorie pe care continuă s-o făurească prin activitatea şi munca de toate zilele oamenii : plugari şi intelectuali. Glasul acestei istorii ne evocă amintiri din trecutul glorios, din calvarul adus de năvălirile leşilor, ungurilor, turcilor, cazacilor, bolşevicilor, care au ars satul, l-au prădat, l-au deportat, l-au închis în GULAG-uri, l-au ostracizat, l-au împuşcat, l-au lipsit de limbă, istorie, cultură, datini ale neamului românesc. În sat locuiesc la 10090 suflete, dintre ei 5163 femei, 4827 bărbaţi.

Înapoi>>>

Scurt istoric

Băcioiul e întemeiat în 1484 – 1485, avea suprafaţa de moşie de aproximativ 12 mii de desetine, spun bătrînii din sat. Este aşezat pe ambele maluri ale Işnovăţului, în hotarele moşiilor răzeşilor, Sîleşteni şi Maluşteni, prin care trecea un important drum comercial de veacuri, ce lega nu numai sudul cu centrul ţării, dar şi nordul cu sudul continentului prin drumul de la Varegi la greci, care după spusele bătrînilor treceau pe aici.Băcioienii numeau acest drum “Printre buci” (la sud de Brăila). Alt drum, în direcţia vest-est, trecea prin centru ; era un drum vechi, probabil, de o vîrstă cu satul : el venea din capitala Moldovei, trecea Prutul, şerpuind spre Tighina, spre sud – est. Cel mai bun pămînt (cernoziom), de grad superior, a fost răşpăluit de regimul comunist. Pe el s-au construit aeroportul, case de locuit, depozite, fabrici, necompensînd satului nimica pentru suprafaţă de cca 5000 ha în care intră tot podişul pînă la marginea Sîngerei, pe Bîc pînă la Munceşti, toată Botanica, Schinoasa. În 1993 la 1 ianuarie Ferma Agricolă Bacioi dispune de o suprafaţă de 6218 ha de pămînt. Prin 1990 – 1991 s-a construit un drum bun asfaltat ce leagă Băcioiul cu ţara prin sud şi cu Chişinău. Distanţa de la Băcioi la Chişinău este de 13 km. Populaţia Băcioiului, cum scrie un călător german, era caldă la suflet, binevoitoare, sinceră şi obiectivă. Aspectul lor exterior se remarcă prin ”statura lor înaltă şi frumoasă, prin părul caştaniu şi negru, prin trăsăturile armonioase ale feţei. Băcioiencile se disting prin frumuseţea corpului şi a feţei, prin ochi frumoşi şi fermecători.” Frumoase calităţi fizice, spirituale îi înnobilează pe băcioienii noştri: harnici, frumoşi, gospodăroşi, ordanaţi – calităţi moştenite din moşi – strămoşi. Fiecare gospodar cunoaşte cu lux de amănunte, cum să lucreye ogorul, cum să cultive viţa de vie, livada, orice legume, cereale, cum să le păstreze, cum să le realizeze. Femeile aveau grijă să prelucreze lîna, inul, cînepa, să ţese pînză, stofă, covoare, ţoluri pentru a îmbrăca familia şi casa. Pentru iarnă confecţionau sumane, mantale, iar pentru vară îmbrăcămintea era din ţesătură fină din in şi cînepă.Pentru bărbaţi ţeseau brîie din lînă. Din blănuri făceau cojoace, bondiţe, căciuli. Din lînă toarsă femeile, fetele, împleteau broboade, îmbrăcăminte pentru iarnă. Încălţămintea o confecţionau din piele, bunăoară opincile. Boierii purtau cizme şi ghete. Din mîncărurile preferate la noi erau: răciturile, sarmalele, plăcintele, zama, sosul, friptura, copturile cu nucă, dulciurile, jambolul, brînza, mămăliga, ş.a. Casele se făceau din nuiele lipite cu lut, acoperişul era din stuf ori şindrilă. Casele boierilor băcioieni se deosebeau de cele ţărăneşti. Erau construite din piatră, acoperite cu oale, cu foişor, pridvor, cîteva odăi.

Înapoi>>>

Puţin din geografie

Poziţia geografică a satului este de 46 – 55 grade latitudine nordică şi 16 grade 33 longitudine vestică, care e pe meridianul Parisuli. Băcioiul se mărgineşte : la răsărit cu satele Revaca şi Sîngera, la nord cu Băcioii Noi, la nord – vest cu Chişinăul, la vest cu Ialovenii, la sud cu satele Zîmbreni, Rezeni şi Ţipala. Solul e cernoziom şi e de cîteva categorii : bazic, cernoziom obişnuit şi cu carbonaţi, cernoziom cu aminoacizi , soluri spălăcite de diferite grade: 75% cernoziom; 10% lutos-nisipos; 15% aluviale. Învelişul de sol al văii Işnovăţului aparţine categoriei de sol aluvial de luncă. Relieful : luncă, podiş, dealuri cu văi manoase, povîrniş, platouri. Dealurile Oana, Strîmba, Floroaia,Adriana (dealul lui Adrian) pînă la colectivizarea forţată din 1948 – 1949 erau acoperite cu păduri seculare de stejar, corn, frasin, ş.a. care în zilele de vară ale lunii cuotor apărau cîmpiile de arşiţa dogoritoare. Apele : Işnovăţul e pe vale în codri înalţi... punctul iniţial al culmei şi înălţimea lui ajunge la 323 metri. Rîuleţul Isnovăţ izvorăşte din Căpriana, e afluent al rîului Bîc, se alimentează de la izvor, ploi, zăpadă. Sătenii au construit aproximativ 400 de fîntîni cu apă potabilă şi 15 fîntîni arteziene ce deservesc fermele gospodăriei şi o mare parte a satului. Fauna. În cele cîteva zeci de ha de pădure ce s-au păstrat totuşi mai avem căprioare, iepuri, vulpi, bursuci, lupi, veveriţi, nevăstuici, mistreţi, arici, guzgani, ţistari ş.a. Lumea păsărilor e variată : se întîlnesc ciocănitoarea, ciocîrlia, potîrnichea, cucul, fazanii, graurul, vrabia, cioara, barza, rîndunica, cocostîrcul, piţigoiul, raţa sălbatică ş.a. Vegetaţia. Cu tăierea pădurilor a sărăcit şi vegetaţia. Pe alocuri mai există negara, brînduşa, ciapa cioarei, purul, troscotul, nalba, lucerna galbenă – sulcina, susaiul, cimburelul, creasta cocoşului, clopoţei, lăcrimioare, mintă, calapăr, stînjenelul, ş.a. ce mîngîie sufletul trecătorului în lunile de primăvară şi vară. Clima. Vara clima este foarte variată, în una şi aceeaşi zi poate fi aer rece, ploaie cu grindină, vînt puternic şi soare blînd. Vara cele mai frecvente vînturi din direcţile sud-est şi sud-vest, adesea fiind urmate de furtuni, vîrtejuri puternice, aducînd cu sine nori de grindină şi descărcări electrice. Pădurile seculare din zona mijlocie în care e situat Băcioiul au fost distruse în timpul anilor de ocupaţie de regimul sovietic-stalinist, ce a favorizat cataclizmul clmateric înregistrîndu-se călduri mari –35—38 grade, depuneri atmosferice insuficiente,urmările cărora îs destul de nefaste – secete periodice, ani secetoşi ca : 1946, 1992, 1994, 2007,. Schimbările produse în atmosferă lovesc în agricultor necruţător şi nu numai în el, dar şi în toată populaţia. Iată de ce savanţii, organele de stat şi instituţiile agricole, academicienii au de meditat, de studiat clima mai activ, şi mai insistent de rezolvat problemele stringente, deoarece consecinţa acestor schimbări loveşte în noi toţi prin lipsa de produse alimenatare, şi preţuri fabuloase. Iarna suflă vînturi puternice, pătrunzătoare din direcţia nord-vest şi nord-est. Toponimele: Băcioiul are o sumedenie de toponime. printre ele sunt: Maluşteni, Hlobeni, Matca Bîcului, Munceşti, Botanica, Schinoasa, Floroaia, Adriana, Strîmba, Oana, Cornişor, Valea Măcrişului, Revaca, Movila lui Cionu, Inechioaia, Rădiul lui Hîncu, Rîpa Lehoaiei, Ochiul, Frumuşica, Mahala de sus, Hamzău, Ţigănesca, Berlin, Valea Satului, Sîlişteni (Cuieşteni), Podul împărătesc (peste Işnovăţ), Podul lui Motoi, Moara lui Belinski, Moara lui Pelivan, Moara lui Neamţu, Moara lui Ştefan Hîncu, Moara lui Danu, Moara lui Lazăr, Ratuşa, Mahala din jos, Coada iazului, iazul de la Revaca, iazul de la Hlobeni, Dealul Morii ş.a.

Înapoi>>>

Starea ecologică

O problemă primordială ce nelinişteşe astăzi întregul sat este legată de ocrotirea mediului ambiant; solul este îmbibat cu chimicale şi nitraţi ce defavorizează sănătatea sătenilor, mai ales a copiilor. Deşi conducerea satului, medicii ţin cont de această problemă la ordine de zi, totuşi, apa, fructele, legumele conţin încă un procent mare de nitraţi. Pe lîngă aceasta în sat sînt peste 320 copii ce suferă de diferite boli; mai avem un număr impunător de copii handicapaţi fizic şi intelectual. Este o durere nu numai a părinţilor, dar şi a satului.

Înapoi>>>